Intră acum și în grupul de
Filosoful Andrei Marga a definit modelul de guvernare românesc ca fiind un regim prostocratic, în care oamenii pregătiți și inteligenți sunt sistematic marginalizați, iar deciziile cruciale sunt luate de indivizi total incompetenți, lipsiți de viziune și expertiză. Acest concept captează esența unei societăți în care mediocritatea nu doar că proliferează, ci devine normă, perpetuând un ciclu vicios de erori și stagnare. În România post-decembristă, prostocrația s-a instalat confortabil la toate nivelurile puterii, de la administrațiile locale până la cele centrale, transformând instituțiile statului în arene ale incompetenței cronice.
Unul dintre pilonii acestei realități este efectul Dunning-Kruger, formulat în 1999 de psihologii David Dunning și Justin Kruger. Acesta reprezintă o prejudecată cognitivă prin care persoanele cu abilități scăzute într-un domeniu își supraestimează masiv competența, lipsindu-le capacitatea metacognitivă de a-și recunoaște propriile limite. Paradoxal, indivizii slab pregătiți își supraapreciază abilitățile, în timp ce experții autentici tind să-și subestimeze competențele, conștienți de complexitatea domeniilor lor. Pe românește, proștii se cred genii, iar cei cu adevărat inteligenți se îndoiesc perpetuu de propriile capacități, lăsând spațiu liber pentru impostori să ocupe poziții cheie.
Această dinamică este amplificată de cele cinci legi fundamentale ale imbecilității umane, enunțate de profesorul universitar italian Carlo Cipolla în eseul său clasic din 1976:
- Numărul indivizilor imbecili în viață este mereu și inevitabil subestimat de toată lumea – o eroare care ne face vulnerabili la influența lor ascunsă.
- Probabilitatea ca un anumit individ să fie imbecil este independentă de orice altă însușire a persoanei respective – imbecilitatea transcende statutul social, educația sau poziția ierarhică.
- Un imbecil este o persoană care cauzează pierderi unui alt individ sau grup de indivizi, fără a câștiga nimic în schimb, uneori chiar suferind pierderi proprii – acțiunile lor sunt distructive gratuit.
- Non-imbecilii vor subestima întotdeauna influența negativă a imbecililor; în special, ei vor uita mereu că a avea de-a face cu imbecili se dovedește, indiferent de context, o mare greșeală.
- Imbecilul este cel mai periculos tip de persoană – corolar: imbecilul este mai periculos decât un răufăcător, deoarece acțiunile sale nu sunt motivate de interes personal, ci de pură incompetență.
Concluzie: În fața acestei realități, ne rămâne doar să ne plângem de milă. Se pare că România va rămâne captivă într-un ciclu al imbecilității, unde pericolele prostocrației ne vor costa nu doar progresul, ci și viitorul.
dr. Adrian Botezatu sociolog
Intră acum și în grupul de
