Intră acum și în grupul de
În anul 2024, deficitul comercial al României a crescut cu 15,3% față de anul precedent, ajungând la o diferență de aproximativ 33 de miliarde de euro între ceea ce importăm și ceea ce exportăm. Această cifră nu reprezintă doar o statistică rece – ea descrie, în mod brutal, realitatea că țara noastră și-a consolidat, pas cu pas, statutul de simplă piață de desfacere pentru economiile puternice ale Europei și lumii.
Un studiu de caz emblematic este cel al cărnii de porc – aliment de bază în alimentația zilnică a românilor, prezent în aproape fiecare masă tradițională.
În 2024, România a importat peste 80% din necesarul intern de carne de porc, plătind pentru aceasta aproximativ 1 miliard de euro. Un miliard de euro care au plecat peste granițe, în timp ce sute de mii de gospodării și ferme mici din țară au renunțat definitiv la creșterea porcului.
Cum s-a ajuns în această situație? Nu prin forțe naturale sau conjuncturi externe imprevizibile, ci prin politici guvernamentale deliberate – sau, mai exact, prin absența deliberată a oricărei politici coerente de susținere a producției naționale.
Datele oficiale sunt concludente și dureroase:
- În județul Suceava, în 2024, efectivele de porcine reprezentau doar 34% din numărul existent în anul 2000.
- În județul Botoșani, în 2023, mai existau doar 19% din porcii din 1990.
- În județul Iași, producția de carne de porc din 2023 era de numai 40% față de nivelul anului 1990.
Aceste procente nu sunt accidente statistice. Ele reflectă o distrugere sistematică a capacității de producție zootehnică în zonele tradiționale din Moldova, accelerată în ultimele trei decenii prin:
- lipsa oricăror programe serioase de sprijin pentru fermierii mici și mijlocii,
- birocrație sufocantă și costuri prohibitive pentru adaptarea la standardele europene,
- absența unor mecanisme reale de protecție a pieței interne,
- concurența neloială a marilor producători din vestul Europei, susținuți masiv de subvenții.
Rezultatul este previzibil: pierderi economice uriașe, depopularea satelor, vulnerabilizarea securității alimentare și o eroziune culturală profundă.
Friptura de porc de Crăciun, cârnații de casă, șoriciul – elemente definitorii ale identității noastre culinare – riscă să devină produse de import mai degrabă decât de producție locală.
Lipsa de viziune strategică, lipsa de profesionalism în gestionarea sectorului agricol și, mai ales, lipsa de patriotism economic sunt cauzele principale ale acestei stări de fapt.
Politicienii noștri au preferat, an de an, discursuri patriotarde de campanie și promisiuni electorale în locul unor măsuri concrete de relansare a zootehniei naționale. Gargara ieftină despre „susținerea fermierului român” nu a împiedicat dispariția efectivelor de porcine din gospodării și ferme mici. În schimb, supermarketurile s-au umplut de carne din Spania, Danemarca, Germania sau Olanda, iar banii românilor au plecat liniștit peste granițe.
Această dependență masivă nu mai poate fi tratată doar ca o problemă economică obișnuită. Ea a devenit o vulnerabilitate strategică de securitate națională.
Vom plăti scump – și vom plăti în continuare – pentru propria incompetență și pentru indiferența clasei politice față de interesele reale ale cetățenilor.
Intră acum și în grupul de
