Intră acum și în grupul de
În fiecare an, pe 15 ianuarie, Ziua Culturii Naționale devine un prilej perfect pentru politicieni să-și etaleze discursurile pompoase despre importanța culturii, despre moștenirea lui Eminescu și despre rolul educației în formarea nației. Dar, dincolo de aceste declarații ritualice, realitatea din județul Suceava ne dezvăluie o ipocrizie crasă: un declin alarmant al bibliotecilor, care ar trebui să fie inima vie a culturii locale. Dacă ne uităm la fapte, nu la vorbe, imaginea este devastatoare – un adevărat dezastru cultural care subminează viitorul tinerilor noștri. Și totuși, de ce ne prefacem că totul e bine?
Să începem cu cifrele, care nu mint. În anul 2000, județul Suceava se mândrea cu 556 de biblioteci, conținând un impresionant volum de 2.659.000 de cărți, dintre care 98 erau biblioteci publice cu 1.635.000 de volume. Astăzi, în 2024, am ajuns la doar 276 de biblioteci, cu un stoc mizer de 591.000 de cărți, iar bibliotecile publice s-au redus la 76, cu numai 276.000 de volume. În doar un sfert de secol, am pierdut jumătate din bibliotecile existente, un sfert din cele publice, iar numărul cărților s-a prăbușit de aproape cinci ori la nivel general și de șase ori în biblioteci publice. Aceste date nu sunt simple statistici; ele reprezintă o amputare culturală. Cum putem vorbi despre „cultură națională” când accesul la cărți – esența educației și a dezvoltării intelectuale – devine un lux tot mai rar în Bucovina?
Ipocrizia devine și mai evidentă când analizăm contextul social și economic care frânează tinerii în drumul spre cultură. Este o axiomă că o persoană devine educată și cultivată proporțional cu numărul cărților citite și asumate. Dar în Suceava, obstacolele sunt multiple și sistemice. Cărțile sunt prohibitiv de scumpe pentru buzunarele elevilor și studenților – sub 1% dintre ei își permit achiziții consistente. Atracția irezistibilă a spațiului online devorează timpul tinerilor, cu ore întregi pierdute pe rețele sociale, în detrimentul lecturii. Școala, în loc să încurajeze cititul și cultura generală, se concentrează pe un volum exagerat de teme, transformând educația într-o corvoadă mecanică. În spațiul public românesc, anti-modelele sunt promovate insistent: persoane cu pregătire intelectuală precară devin vedete, în timp ce intelectualii autentici sunt marginalizați. Iar în nordul județului Suceava, în multe comunități, banii și acumularea averii sunt valorizate suprem, creând un curent anti-intelectual și anti-școlar printre tineri. Cum să așteptăm o generație cultă când societatea noastră pare să conspire împotriva ei?
Comparativ cu trecutul, declinul este și mai șocant. În secolul al XIX-lea, majoritatea politicienilor erau oameni cu studii solide, cu deprinderi intelectuale și culturale autentice – modele de urmat care au construit România modernă. Astăzi, scena politică este dominată de figuri care par să ignore tocmai aceste valori, preferând discursuri goale în locul acțiunilor concrete. În Suceava, acest contrast este dureros: de la un județ cu o tradiție culturală bogată, am ajuns la unul în care bibliotecile se sting pe zi ce trece. Politicienii care se bat cu pumnul în piept de Ziua Culturii sunt aceiași care, prin inacțiune sau politici defectuoase, au permis această degradare. Este o ipocrizie care nu doar că insultă inteligența noastră, dar și compromite viitorul.
Ce soluții avem? Autoritățile locale și județene ar trebui să investească urgent în revitalizarea bibliotecilor: digitalizarea fondurilor, parteneriate cu școlile pentru programe de lectură obligatorie, campanii de donare de cărți și subvenții pentru achiziții accesibile. Școala trebuie reformată pentru a pune accent pe cultură, nu pe memorare mecanică. Iar societatea civilă, părinții și educatorii din Suceava au datoria să contracareze curentul anti-intelectual, promovând modele pozitive și încurajând tinerii să vadă în cărți nu o povară, ci o poartă spre libertate intelectuală.
În concluzie, ipocrizia publică privind cultura nu este doar o problemă de retorică; este o amenințare reală la adresa identității noastre. Dacă nu acționăm acum, generațiile viitoare vor moșteni nu o cultură vibrantă, ci un vid intelectual.
Intră acum și în grupul de
