MOȘTENIREA VIE A  MARELUI ÎMPĂRAT ROMAN IUSTINIAN I, de dr. Adrian Botezatu

Marele împărat roman Iustinian I s-a născut în 482 în provincia cea mai romanizată Illyricum  (în Serbia actuală) la fel ca și împăratul Constantin cel Mare. Domnia sa se desfășoară între 527 și 565, aproape patru decenii marcând decisiv destinul Ortodoxiei , dar și destinul vlahilor romanici.

• A construit Catedrala Sf. Sofia din Constantinopol care a fost până în prezent principalul reper arhitectural și iconografic al Creștinismului Ortodox . A fost construită între 532 și 537  de arhitecții Anthemius din Tralles și Isidor din Milet, după ce o biserică mai veche a fost distrusă în timpul răscoalei Nika
• A cucerit cu ajutorul generalilor Belisarie și Narses nordul Africii și peninsula Italică. Stapânirea bizantină în Italia timp de două secole prin Exarhatul de Ravenna a facilitat schimburile lingvistice între populația romanizată din nordul și centrul Italiei cu populația romanizată din Iliria (coloana vertebrală a romanizării în Balcani a fost Via Egnatia care lega actualul port Durres din Albania de Constantinopol). După anul 600, la conducerea Imperiului Roman de Răsărit ajung împărați greci din Orient, împeriul se grecizează rapid, iar romanicii sunt marginalizați gradual. Apare un paradox: grecii devin romanoi adică romani,  pe când romanicii marginalizați politic și social sunt redenumiți vlahi adică celți romanizați și aromâni (a –ul inițial grecesc este o negație: a-români=ne-romani)
• După șocul trăit în Constantinopol în timpul Răscoalei Nika, când era să își piardă și tronul și viața, înființează în 535 în zona natală o Arhiepiscopie autocefală la Justiniana Prima , ce nu se afla nici sub autoritatea Papei din Roma , nici a Patriarhului din Constantinopol. Autoritatea Arhiepiscopiei se exercita asupra provinciei Illyricum cu populație romanizată care ulterior au fost cunoscuți sub numele de vlahi și români.
• Activitatea episcopiei încetează oficial în 731, dar tradiția ei este preluată de Arhiepiscopia bulgară a Ohridei. În prima jumătate a secolului IX, hanii bulgari păgâni Krum și Omurtag organizează colonizări de vlahi la nordul Dunării și le destructurează organizarea bisericească creștină. Țarul bulgar Boris îi creștinează pe bulgari în jurul anului 864 și invită pe discipolii lui Chiril și Metodiu la creștinarea păgânilor. Cel mai puternic centru de formare a preoților pentru apostolat a fost creat de sfinții Naum și Clement la Ohrida, unde s-a cristalizat limba și cultura slavonă bulgară. Acești preoți formați la Ohrida i-au recreștinat pe vlahii nord dunăreni sub protecția statului bulgar
• În 1018, împăratul bizantin Vasile al II lea distruge statul bulgar , dar printr-un decret imperial îi așează pe toți vlahii sub autoritatea bisericească a arhiepiscopiei Ohridei
• În momentul înființării statului medieval Moldova , viața bisericească creștină era desfășurată sub influența ierarhilor bulgari din Ohrida și Veliko Târnovo.
• În 1393 capitala bulgară Veliko Târnovo este cucerită de turci, Patriarhia bulgară este desființată, dar nepotul ultimului Patriarh bulgar Eftimie, Grigore Țamblac se refugiază în Moldova și mediază stingerea conflictului canonic de subordonare între Mitropolia Moldovei și Patriarhia de Constantinopol. În 1453 și Constantinopolul este cucerit de turci , iar șeful politic al Patriarhiei de Constantinopol devine Sultanul
• Autocefalia Bisericii Ortodoxe Române a fost proclamată unilateral în 1865 și 1872, dar recunoașterea oficială a venit prin  Tomusul sinodal din 25 aprilie 1885
• Ca reacție a tendințelor popoarelor ortodoxe din Balcani de a-și organiza/reorganiza Biserici ortodoxe naționale și în special ca reacție a proclamării Exarhatului bulgar în 1870 , Patriarhia Ecumenică din Istanbul a organizat un Sinod în 1872 de condamnare a tendințelor de apariție a Bisericilor ortodoxe pe criterii naționale, subliniind că Biserica este universală și nu poate fi împărțită pe națiuni (grecii au încercat sute de ani și încearcă și în prezent să instituie un monopol pe Ortodoxie; în Evul Mediu , și bulgarii și sârbii au avut Patriarhii independente de Constantinopol)
• În prezent, Patriarhia Ecumenică din Istanbul , prin Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I desfășoară o largă activitate diplomatică de recâștigare a influenței pierdute în țările ortodoxe, urmărind stabilirea unei autorități directe

(Politolog, doctor în Geografie politică Adrian Botezatu)