Intră acum și în grupul de
În contextul sprijinului masiv și constant oferit de România poporului ucrainean de la începutul războiului din februarie 2022, organizația „Foaie Verde din Bucovina” lansează un apel public și emoționant către autoritățile de la Kiev: întoarcerea moaștelor Cuvioasei Teodora de la Sihla, aflate de aproape 170 de ani în Lavra Pecerska din Kiev, ca un gest creștin de recunoștință și un pas spre „normalitate istorică”.
Dan Acibotăriță, coordonatorul activității „Foaie Verde din Bucovina”, subliniază în comunicatul transmis astăzi că România a ajutat enorm Ucraina în ultimii aproape patru ani: găzduirea a sute de mii de refugiați, transporturi umanitare masive, ajutor militar și logistic, campanii de donare de sânge, sprijin financiar și solidaritate la nivel național
„Acest sprijin a fost dat cu inima deschisă, fără condiții. În semn de recunoștință creștină și frățească, Ucraina poate face un gest istoric: întoarcerea acasă a moaștelor Cuvioasei Teodora, sfânta ocrotitoare a Sihlei și a întregii Bucovini”, afirmă Acibotăriță.
Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla s-a născut la jumătatea secolului al XVII-lea în satul Vânători-Neamț (Moldova), din părinți binecredincioși. Tatăl ei, Ștefan Joldea Armașul, era paznic al Cetății Neamțului, iar mama a crescut-o în frica de Dumnezeu împreună cu sora mai mică, Maghița (Marghiolița), care a murit tânără. Teodora a fost căsătorită împotriva voinței sale cu un tânăr evlavios din Ismail, dar cei doi, neavând copii și dorind o viață curată închinată lui Hristos, au convenit să îmbrățișeze monahismul.
Teodora s-a călugărit la Schitul Vărzărești-Vrancea, iar după doi ani soțul ei s-a călugărit la Schitul Poiana Mărului, primind numele Elefterie. În schit, Teodora a excelat prin rugăciune, smerenie și nevoință. Când turcii au incendiat schitul, surorile s-au risipit în pădurile Vrancei. După adormirea stareței Paisia, Teodora a primit o descoperire dumnezeiască și s-a retras în munții Neamțului, în pădurile din jurul Sihăstriei și Sihlei.
Cu binecuvântarea egumenului Varsanufie de la Sihăstria, duhovnicul Pavel a dus-o în pustie lângă Schitul Sihla, unde a primit chilia unui sihastru milostiv. Acolo s-a nevoit mulți ani în post, rugăciuni de noapte, lacrimi și metanii. După adormirea duhovnicului Pavel, a rămas singură, hrănindu-se cu măcriș, fructe de pădure și alune. A dobândit darul rugăciunii de foc, al lacrimilor și al facerii de minuni, fiind ocrotită de Dumnezeu chiar și în timpul invaziilor turcești – legenda spune că stânca s-a crăpat pentru a o ascunde.
Apropiindu-se de sfârșit, a cerut un preot pentru împărtășanie. Egumenul Sihăstriei, observând păsările care duceau pâine spre Sihla, a trimis doi frați. Ei au găsit-o rugându-se în lumină; după spovedanie și împărtășanie de la ieromonahul Antonie și ierodiaconul Lavrentie, Teodora a adormit în Domnul în primele decenii ale secolului al XVIII-lea. Trupul ei a fost îngropat în peșteră.
Moaștele au rămas tăinuite până după 1830, când familia domnitorului Mihail Sturza le-a așezat în raclă la Schitul Sihla. Ulterior, au fost mutate la biserica din Miclăușeni-Iași. În 1856, în schimbul unor veșminte, moaștele au fost date Mănăstirii Pecerska din Kiev, unde se păstrează și astăzi în catacombe, fiind înscrise ca „Sfânta Teodora din Carpați”. Sfânta a fost canonizată oficial la 20 iunie 1992 de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, cu zi de prăznuire 7 august.
Dan Acibotăriță amintește că au existat nenumărate demersuri oficiale și neoficiale pentru aducerea moaștelor acasă: în 2014, 2017, 2020 și ultimul major în 2023, când prim-miniștrii României și Ucrainei au discutat subiectul, fără finalizare. „Binecredinciosul popor român, greu încercat, merită să se închine la moaștele Sfintei Teodora acasă la Sihla, acolo unde ea și-a trăit viața de nevoință și unde a fost descoperită după moarte. Pentru aceasta, moaștele trebuie aduse”, concluzionează coordonatorul.
Intră acum și în grupul de
