Orașul de grad 3, Cajvana, a avut parte la finele săptămânii trecute de un eveniment care, dacă s-ar fi întâmplat ”minunea”, ar fi fost de râsul curcilor. Căjvănenii au fost invitați la urne, în cadrul unui referendum local, pentru a stabili dacă doresc sau nu să revină la statutul de comună. Cu alte cuvinte, era cât pe ce să vedem cum, în mandatul lui Gheorghe Flutur, un oraș devine sat. De-a dreptul penibil.

Ce se întâmplă în sufletul locuitorilor acestui oraș și la ce cazne sunt supuși ei de când au statutul de orășeni nu prea pot să înțeleg. Înțeleg însă un alt lucru: cum că actuala administrație publică de acolo este de toată jena. Să ai, ca localitate, statutul de oraș, chiar și făcut la apelul de seară dintr-o ambiție prostească a unei guvernări PSD, care a dat rateuri după rateuri și să ceri osândă cu tot dinandinsul parcă e prea mult.

Însă nu pot să pricep de ce primarul, viceprimarul și Consiliul Local nu au alte preocupări decât să stea la rachiu și să vadă cam ce ar trebui făcut ca nepoții lor să nu se poată lăuda că s-au născut la oraș. În loc să se apuce să facă administrație de oraș, să caute posibilități de a atrage fonduri și de a face din ”comuna” Cajvana un orășel cochet și cu ștaif, primarul și clica de consilieri locali s-au gândit să treacă la realizări în mandatul lor, revenirea la statutul de comună.

Problema căjvănenilor e că nu au înțeles că drumul e doar cu un singur sens, înainte, și că rar se poate întâmpla să ai ocazia să devii oraș. Dar probabil că cer prea mult de la ….(să mă ierte fandosiții)…niște țărani puși să conducă un oraș. E ca și cum te-ai da cu parfum fin, Dolce&Gabbana, și apoi ai merge să mulgi vaca, după care să tragi o fugă și pe la Primărie cu tocurile mânjite de balegă, pentru că tocmai e ședință de Consiliu. Și să votezi că vrei să rămâi mic și prost.

Dacă autoritățile din Cajvana atât au putut ele concepe în materie de administrație publică cred că acolo se impune rapid o nouă rundă de alegeri. Și asta pentru că prostia în materie de viziune pe termen lung nu poate fi stârpită decât cu așa ceva.

Altfel e grav că oamenii nu au înțeles mai nimic din faptul că viața la țară poate fi frumoasă. Dar depinde de țară.

Mihai Chira